Multumiri

Nu, nu e nici o ironie in titlul acestui mai mult ca sigur ultim post. Si nu cred ca va mai deranjez cu ineptiile mele despre sentimente si experiente traite. Fiecare trebuie sa tina pentru el totul. De azi incep sa fac cunostinta cu noul eu! Poate un pic mai cinic, mai rau, mai scarbit de tot, mai sceptic, mai violent si mai inchis, dar oricum un nou eu. Sau poate ca tot vechiul eu dar cu cheia cutiei Pandorei in mana.

Chiar simt nevoia sa iti multumesc tie iubito in primul rand ca ai reusit sa omori ultima farama de umanitate din mine.  Trebuie sa fiu cat se poate de obiectiv si sa recunosc ca o mare parte din vina o port eu, se poate spune ca toata vina o port eu. Poate asa e. De aceea iti si multumesc. Multumesc ca ai aparut in viata mea si m-ai lasat sau nu sa te iubesc, pentru ca intr-adevar te-am iubit cum nu am mai iubit de mult pe cineva. Ai avut dreptate cand ai spus ca nu e bine sa te iubesc, ca nu e ok, ca o sa sufar, ca o sa ajung sa te urasc, ca nu o sa fi niciodata a mea pe deplin. Iti multumesc pentru clipele frumoase pe care le-am avut, dar si pentru cele mai putin frumoase pe care din pacate le-am experimentat. Iti multumesc pentru toata lipsa de incredere si pentru toate acele patetice. Sper ca acum langa el sa gasesti ceea ce vrei.

Si ca sa fiu cat se poate de impartial trebuie sa iti multumesc si tie, dragul meu prieten, care in ciuda repulsiei extraordinare si a lipsei libidoului pe care sustineai ca il ai in prezenta ei, ai reusit totusi sa o futi pana la capat. Iti multumesc tie pentru toate orele acelea in care iti spuneam cat e de speciala pentru mine, si cat de mult incerc sa ma schimb pentru ea si sa ii ofer tot ce e mai frumos, ore in care ma ascultai si imi spuneai cum nu e ok pt mine ca e o copila si nu am nevoie de asa ceva. Inca o data spun ca sa nu fiu prost inteles, nu e nici o ironie la mijloc si nu incerc sa reprosej nimic nimanui, chiar daca cumva dintr-o proasta abilitate de scriere se poate interpreta ca atare. 🙂

Nu vreau sa existe nici o urma de indoiala, nu acuz pe nimeni de nimic ci doar vroiam sa va multumesc pentru ca mi-ati deschis ochii si m-ati scos din iluzia unei iubiri. Sper din tot sufletul ca impreuna sa gasiti exact ceea ce aveti nevoie si sa va faca fericiti pe amandoi.  Mult noroc si multumesc pentru tot !!!

Somn

30 de minute in fata monitorului si tot nu stiu cum sa incep acest post. Stii deja ca se refera la tine, care stai confortabila in fotoliu sau pat si citesti parca plictisita si fara vreo urma de interes ineptiile postate. Dar deja a trecut prea mult timp fara sa iti vad chipul, fara sa iti aud glasul, fara sa te strang in brate si sa iti sarut acea punte minunata dintre corp si minte. Opreste-te din a-mi bantuii visele si incepe sa imi devorezi constientul, Azi noapte te-am visat din nou, te visez de ceva timp in fiecare noapte si nu mai pot sa ma abtin sa nu urlu la luna de dor. Ma simt gol, nu știu cum sa umplu zilele in care nu te vad, nu te aud, nu te pot astepta… decat poate doar cu dor. Azi noapte am gravat numele tau pe gatul meu, mirosul tau este deja in narile mele, iar ochii tai ridica focuri marete in inima mea. Nu-mi pot dormi noptile in absenta ta… si imi este dor de tine! De ceea ce mai facut sa simt de cand ti-am regasit iar ochii… mi-e dor de momentele pe care mi le-ai daruit doar în vise… de iluziile asteptarii… si ritualurile pe care mi le oferi in distante si nopti…Unde esti???

 

Parfum

Dimineata, ora 8.00 ceasul suna frenetic pentru ca tocmai in urma cu 3 ore am intrat in casa, dupa o noapte furtunoasa petrecuta cu baietii in bar. Ma ridic intr-un final din pat si dupa tot ritualul de dimineata, ritual care azi mi se parea mai greu ca oricand, ma urc in masina si plec din localitate parca inca buimacit de noua zi. Ajung la destinatie si parca o strafulgerare in trece prin minte „Azi ar trebui sa vina la mine!”In acel moment parca m-am renascut, culorile prindeau viata, insusi aerul era mai dulce, doar timpul siret parca complota impotriva mea. Cu un burst de energie imi termin treburile ma urc in masina si parca cunostea drumul spre casa. Eram nerabdator sa te vad, sa iti simt parfumul, sa iti sarut buzele dulci, sa te strang in brate. Cu toate dorintele acestea in minte, masina inghitea kilometrii de parca erau bomboane in mana unui copil.

Ajung acasa pun mana pe telefon si te sun. Inima era deja cocotata in gat, pulsul o luase razna, iar emotiile isi croiau usor loc spre stomac, dar ti-am auzit glasul si totul s-a linistit. Mi-ai spus ca vi si parca nici nu inchisesem telefonul cand m-am si trezit in fata blocului asteptandu-te. De dupa gardul inalt ce imprejmuieste blocul apare un chip angelic, familial si cald. Ai venit!

1000 de ganduri ma suresciteaza cand intram impreuna in apartamentul meu modest. Pasim parca cu sfiala in dormitor, eu ma arunc in pat si tu parca ma urmezi in acest ritual. Incep sa iti sarut tot corpul firav si infierbantat, un vis se perindea printre noi,un mister pe care niciodata n-am vrut sa-l recunosc.Suntem 2 in 1,suntem acelasi trup. Apropierea calda  a ta m-a invaluit precum o mantie ocrotitoare. M-am refugiat in gura, ti-am baut saliva si rasuflarea, dorindu-mi ca acea clipa sa tina toata viata, cutremurat de uraganul simturilor, convins ca pana atunci nu am trait decat  pentru clipa asta magica, cand aveam sa ma scufund pe vecie in intimitatea ta, mi-ai fost si umbra si foc, caisa coapta in parfumul de iulie, patima care mistuie pe acelasi rug..

Incet si destul  de neindemanatic, pentru ca-mi tremurau mainile, ti-am scos tricoul, dezvaluind sanii aproape perfecti si nuca sfarcurilor,  care erau asa cum ii tineam minte. Am cautat caldura sanilor, aroma de lemn , migdala si scortisoara. Ti-am tras fermoarul pantalonului dezvelindu-ti pantecul tare, umbra ombilicului, linia dreapata a spatelui peste care mi-am petrecut degetele-mi febrile, copasele ferme  acoperite cu un puf auriu.Te-am vazut goala in fata infinitului si, cu buzele am trasat drumurile, sapand tunelurile, am urcat colinele, coborand vaile dulci, desenand hartile unei geografii personale.  Nu mai exista nimic in afara de noi, toata uratenia lumii ramasese departe, nu eram dacat noi. Niciodata nu ma bucurasem atat de sarbatoarea simturilor soptindu-i : ia-ma , prinde-ma, primeste-ma caci tot asa te iau , te posed si te primesc .. Si-a ascuns chipul in pieptul meu , aspirandu-mi caldura pielii, eu indepartand-o bland ca sa o privesc. Ea m-a primit , afundandu-ma in gradinile ei cele mai secrete, anticipanu-ne reciproc ritmurile, inaintand  catre acelasi sfarsit. Fara graba, am strabatut-o, oprindu-ma in pragul fiecarei senzatii , celebrand placerea, stapan pe timpul care ni se daruia. Intr-un tarziu, cand am simtit-o vibrand precum un instrument muzical de mare finete si suspind, am explodat formidabil si forta toerentului m-a cutremurat inundand-o cu fluid de fericire.

Timpul a trecut si parca cu amaraciune in voce iti spun ca trebuie sa plecam, dar ma tragi inca o data peste tine si ma saruti soptindu-mi suav la ureche sa mai ramanem doar o clipa in imbratisarea magica din care tocmai ne-am desprins.

Au trecut 2 zile deja si inca ma trezesc cu mirosul tau pe perna si o dorinta in sufletul meu, dorinta de a te intoarce in acel apartament micut unde fara cuvinte ti-am jurat dragostea mea, oferindu-ti toata fiinta mea la picoarele tale.

Zilele fara tine nu au noapte

Zilele fara tine nu au noapte… iar daca una apare mi-e greu s-o adorm…

    Vin fara niciun cuvant din singuratatea mea… si tot fara cuvinte intru in singuratatea ta… iti privesc in tacere ochii tristi si iti las amintire o picatura din lumina privirii mele…. iti pun cateva sperante in palme… si te intreb daca intr-o zi te vei trezi si vei intelege ca ceva iti lipseste… daca in noapte iti vei simti corpul cum cauta o alta aroma ca sa se-ndulceasca… iar buzele isi doresc să fie sarutate dimineata de alte buze… Ce faci? ….. Cauta-ma… pentru ca si eu imi doresc asta… si la fel ca si tine,  nici eu nu-mi pot dormi noptile in absenta ta… si mie imi e dor de tine! De ceea ce mai facut sa simt de cand ti-am regasit iar ochii… mi-e dor de momentele pe care mi le-ai daruit doar în vise… de iluziile asteptarii… si ritualurile pe care mi le oferi in distante si nopti…

Dar a venit si clipa in care te-ai intors, clipa regasirii. Acea clipa la care se rezuma toate visele mele de 10 zile incoace.  Clipa in care te strang in brate si iti sopesc tandru cat de mult te iubesc, si ma cufund in bratele si mireasma ta de bine. Dar azi toate visele mele au amurgit, asa dintr-o data s-a facut intuneric, ca si cand ar fi fost eclipsa de luna. M-am simtit sfasaiat, sfarsit si gol pe dinauntru…gol caci sufletul meu nu mai exista, ti l-am dat demult, din clipa cand ne-am intalnit in lumea mea de dor dincolo de vorbele rostite, în lumea aceea de vise, in care eu renasc si mor… Acum fara tine clipa are gust pustiu…Mai poate trai un om fara suflet? Iti dau intalnire in  viata viitoare, cand poate ne va fi sortit sa ramanem impreuna…In fiecare seara adorm tarziu, viscolit si amar, alunecand intr-un somn chinuit de ecourile unor taine pe care nu le pot rosti decat in vis.

Am  nevoie de-atat de putine lucruri  ca sa fiu fericit…De fapt nu de lucruri, ci de un om, o singura femeie, dintre toate femeiile ispititoare ale lumii. Mi-e de ajuns una singura, care sa ma tina in brate si-n suflet. O femeie care sa stie sa fie numai si numai a mea. O femeie care sa-mi faca loc langa ea nu doar in asternut, ci si-n eternitate. Cand nu e langa mine, frumusetea lumii imi devine povara. Fara ea, ma doare clipa in care rasare luna si-mi aureste fereastra. Cand va veni, se va face lumina. Si intre timp, imi amintesc ca alaturi de ea sunt fericit cum n-am fost niciodata. Rabd aprobarea condescendenta a celor care nu pot sa ma creada ca mi-e de ajuns sa-o vad numai din cand in cand. Si, intre timp, ma rog sa vina, sa vina din nou. Macar o data….Si  sa ramana, doar o singura data.  Am nevoie de TINE !!!

Deja vu

Patru zile trec greu fara tine, dar timpul este de partea noastra. Ma intorc la tine ravasit de sentimente si ganduri, de propria imaginatie in ceea ce priveste revederea. Parfumul tau imbietor iti precede imaginea feerica. Dorm? Nu. Esti chiar tu cea care plutesti in aer. Intr-un final iti gasesc si ochii mari pe chipul tau fermecator. Te strang in brate si te sarut. E exact ca in vis. Am impresia ca e un deja vu. Am senzatia stranie de „bine”, de „placut”.

Templul corpului tau mi se dezvaluie incet. Sunt ca un turist in Capela Sixstina, emotionat pana la culme de bunatatea Mamai Natura, care parca a sculptat tot acest mausoleu. Te strang in brate si parca ma las purtat de dansul tau lasciv, care pare lipsit de efort. Iti simt coapsele cum se strang in jurul meu, formand parca un fiord unde calmul se retrage. Acolo unde ne îmbrăţişăm noi aerul straluceste si noaptea. Ce nevoie ai de haturi cand cuvintele te urmeaza orbeste, cand zeii nu te scapa din priviri, cand apa, vantul, focul, cerul sunt cele patru anotimpuri destinate tie ? Stiai ca tu nu ai puncte cardinale ?

Vapaia buzelor si a limbii tale… gura mea înnebunita……si mi-ai sopti inca o data numele, de parca ai vorbi în somn… Invata-ma sa Te Iubesc… Invata-ma sa te Desfac… Invata-ma sa te sorb, bindu-te lacom… Invata-ma ce inseamna Betia cu Tine… Invata-ma Gustul Tau…

Dar timpul trece si ai plecat, si nu esti aici. Distanta perfida isi face din nou aparitia. Retraiesc acel cosmar departe de tine, dar tu nu pari sa intelegi. Stii, in timpul acela al cosmarului, cand strigatele mele nu ajungeau la tine. Si raguseam implorandu-te. Speriindu-te. Pe tine si pe vecinul de alaturi. Care trebuie sa fi auzit destule. Imi esti asa de adanc intrata in carnea mintii, incat daca ma contraziceam cu altcineva, cu oricine dintre prieteni, pentru orice marunt lucru, in loc să spun numele aceluia imi tasnea numele tau pe buze.

Sase zile pentru iubita mea, sase zile de aducere aminte cand erai departe, cu sufletul in spagat peste mai multe orase, peste mai multe saptamani. Sase zile fara tine.

ZIUA INTAI

Umbli prin stele si le rascolesti? Iei Luna si bei miere de sub limba ei? Ce aproape esti de inima mea. Si buzele imi ard si inseteaza dupa tine. Si te sarut fara sfarsit, sfidand orice departare.

ZIUA A DOUA

Ai vazut vreodata o zi peste care apasa o lespede grea de nori? Te uiti pe cer si cerul e verde intunecat, dar dincolo de el pulseaza lumina si norii sunt un pavaj din pietre printre care incep sa rasara fire subţiri de iarba. Sau norii sunt un burete aspru care se imbiba de apa aurie a soarelui pe care l-au ascuns. Asa te simt, iubito!  Un fluviu de lumina care galgaie sub lespedea intunecoasa a unor dorinte ce te lasa mereu flamand, mereu insetat.

ZIUA A TREIA

Tu curgi si te topesti in sangele meu de foc. Tu ridici pe rugul oaselor mele inima ta de stele. Vino sa te sarut!

ZIUA A PATRA

Imi iau capul, il ridic de pe umeri cu miscarea imperioasa, definitiva cu care smulge tornada un acoperis. Si il arunc in cuptorul propriei mele inimi care il mistuie cu toate gandurile, toate fricile si toate frustrarile care l-au impovarat. Plumbul capului meu se topeste in inima. Tu esti in continuare acolo, neatinsa de lava mintii mele. Tu, supravietuitoare al oricarei arderi, oricarei prabusiri, oricarui cataclism interior fiintei mele.

ZIUA A CINCEA

Daca vreau sa gasesc un cuvant care sa te investmanteze, sa te incoroneze, sa-ti fie diadema de regina care ti se cuvine, acela este MISTER.

ZIUA A SASEA

Inchid ochii si ma inunda imaginea ochilor tai. Din adancuri, cu vuiet, cu racoare, strabatand ceruri suprapuse. Ochii tai ma sorb, ma absorb, ma resorb si-mi fac sufletul sa se reverse.

 

Iubito. Intind mainile sub apele negre, apele-noapte. Iubito. Prinde-ma de maini. Ridica-te pe umerii mei.

 

Liniste si zgomot

O alta dupa-amiaza ploioasa. Sunt la servici, in pragul usii si privesc ploaia care cade cu o repeziciune iesita din comun, parca se grabea sa ude totul pana la apus. Liniste in suflet si in jur. A trecut ceva timp de cand nu am mai simtit atata liniste. Parca timpanele stateau sa bubuie de atata liniste, cand de nicaieri se aude o voce calda si blanda „Nu te iau in brate ca sunt uda”. Ceva imi suna cunoscut, ca intr-un vis cand auzi ceva familiar. „Nu te iau in brate ca sunt uda” mi-a soptit aceasta faptura cu ochii mari si luminosi. Plouata si inghetata a venit in bar sa bea un ceai si sa faca tema la latina. Da tema, pentru ca aceasta mogaldeata de fata era in clasa a 10-a. Nu am vazut pana atunci ceva mai dragut. Simplitatea ei in infatisare trada complexitatea sufletului ei adolescentin.

Ceaiul aburind parca ii desena pe imagine, cercuri de fum. Toata faptura ei prindea un aer mistic si trezea in mine sentimente de dorinta nestavilita. Doamne, cat de bine stii asta! Cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta! Cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii orice din fiintele pe care le ademenesti.

Desi mica in aparenta, infatisa un mausoleu de sentimente, ganduri, idei nerostite pana atunci. Cu cat descopar mai mult cu atat vreau sa daram orice zid dintre noi. Lasa-ma sa intru !!!

Dar pleci. Orele au zburat repede si esti aproape uscata. Ploaia s-a oprit, si vocea ta imi rasuna bland in urechi „Ne vedem maine”. Oare halucinez ? Oare am auzit bine? Acesta copila cu chip de inger vrea sa ma mai vada si maine? Da „maine” a venit odata cu tine, iar farmecul tau prinde o amploare aproape mistica. Te cunosc de 2 zile si parca nu vreau sa te las sa pleci.  Orele trec si cu ele, prima atingere devine o amintire superba, pentru ca lasa loc prezentului prim sarut. Buzele catifelate asezate sub nasucul carn ma imbie sa nu ma mai despart de ele. Prin sticla aburita a ochelarilor iti revad ochii parca mai frumosi ca niciodata. Se nasc in mine sentimente, dar cum sa iti spun fara sa te sperii, fara sa te fac sa fugi de langa mine?

Continuam asa inca 1 zi pentru ca plec la Iasi la un festival medieval, si pe drum ma gandeam cat de mult te plac. Cat de mult te doresc langa mine. Am realizat toate chestile astea abia dupa ce am terminat cel mai lung sms pe care l-am scris in viata mea (15 pag.) Tineam dinadins sa iti descriu fiecare km parcurs. Vroiam sa stii ca insusi muntele era sculptat in forma chipului tau. La radioul masinii parca toate piesele vorbeau de tine. Gata diagnosticul a fost pus. ERAM DIN NOU INDRAGOSTIT !!!!!

Patru zile fara tine in celalalt colt al tarii au fost o provocare enorma. Putere am primit de la sutele de sms-uri pe care ni le trimiteam, intarind sentimentele mele pentru tine. Nici o femeie intalnita nu se ridica la standardele impuse de tine fara sa vrei:)

Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitorilor care nu te-au gasit decat foarte tarziu … Deci e posibil ca vreun barbat sa o gaseasca si sa vina singur in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cea care cauti, nu cea care se lasa incuiata …

Tu

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata goala, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar barbatii pe care ii porti seara si ii incercuiesc pe cei care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singura si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce un barbat tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singura, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita acelasi barbat. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toti ceilalti. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarit de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rea, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…

Un nou tot

O noua zi intr-o noua viata. O ultima saptamana pana la viitor. O noua slujba, o noua casa, un nou comp, noi si vechi prieteni, fum de tigara, detasarea de tot si de toate, arta, nebunie, iubire, ura, iubirea de o vara a ramas inmarmurita in coltul ei sperand cuminte, emotie, bucurie, teama de necunoscut, toate aceste lucruri ma incearca. Inchid ochii…. sunt eu, doar eu, eu si chitara mea.

Viata, fi pregatita, vin !!!

Toamna

A trecut vara, razele soarelui parca sunt mai blande, faleza e de acum pustie, doar un stol de pescarusi pe tot intinsul cerului.  Se simte o schimbare in miresmele de afara, dar inca acea nopate de vara imi salasluieste in gand, si timpul a fost alutul si noi altii am fost.

Cand vantul de toamnava bate ce tare am sa te strig, revenind amintiri de mult intamplate. Beau singur un ness trists…

A trecut vara…… vara a trecut.

…

10.59 soarele arde, centrul istoric este plin de viata. Langa birourile noastre, o schela plina cu  muncitori care fluiera si fac remarci oamenilor care trec pe acolo.

11.01 incerc sa nu ma mai gandesc la nimic. Nu pot. Stau la birou si incerc sa gasesc o farama de ratiune in lumea care ma inconjuara. Nu gasesc. Gandul imi zboara la ea. Instantaneu ma loveste multitudinea de sentimente si temeri. Oare….. dar ma opresc la timp, ma opresc inainte de a ma otravii singur. Inchid ochii si o vad, o simt, o miros. Mirosul si ochii ei ma duc intr-o poienita in plina primavara. As vrea sa raman acolo cu ea pe veci, doar noi. Dar  deschid ochii si vad acelasi monitor anost, acelasi coleg plictisit de plictiseala, acelasi birou care parca se transforma intr-un mormant al visurilor mele.  Cu cat vreau mai mult sa scap, cu atat ma afund mai tare in ganduri si vise, in sperante si sentimente.  Ma simt ca la 14 ani. Fluturasii zboara cu o energie debordanta prin interiorul meu. Imaginea ei ma insoteste peste tot. Ce se intampla? De ce simt asa ceva? Si totusi e atat de bine, sunt in siguranta. Nimeni si nimic nu ma poate atinge in acest univers al meu.

11.15 m-am blocat. Daca iubesc? Daca o iubesc? Daca nu o iubesc? Daca nici macar nu simte ceva pentru mine? Daca sentimentele acestea nu sunt pentru ea? Daca simt cea ce simt pentru ce-a mai buna prietena a ei?  Daca sunt un alt impertinet si badaran care nu poate face distinge un lucru evident de un altul? Daca nu e ceea ce pare a fi? Daca, daca, daca, daca………. STOP ! Ridic ochii de pe tastatura si privesc monitorul. Eu am scris asta? Vreau sa  o sun sa ii explic, sa ii spun totul dar ……. Totul ramane aici.

11.20  golul din mine isi face simtita prezenta. Imi vine sa strig, sa urlu, dar la  ce bun? Ma adancesc in speranta si suferinta. E acolo, o vad si totusi nu pot sa ii spun nimic. Imi lipseste gurajul de a spune ce gandesc. O caut in fiecare figura si fiinta cunoscuta, nu e de gasit.Daca o gasesc ce sa ii spun? Cum sa ii spun ca o iubesc si ca nu vreau sa o pierd niciodata? Cum sa ii spun ca am iubit-o din prima clipa?  Nu o  gasesc nu pentru ca nu stiu unde sa o caut, nu o gasesc pentru ca mi-e FRICA !!! Mi-e frica de mine. Mi-e frica de versiunea realitatii sumbre. Mi-e frica de NU. Sunt un las. Stau ascuns in spatele monitorului si imi pun toate intrebariile astea.  E un univers intre noi si totusi……

11.30 mormanele de hartii ma imping sa termin aceste randuri.